MINISTERUL ECONOMIEI

PALATUL MONOPOLURILOR DE STAT

cladire minister -grafica.jpg

Început în perioada domniei Regelui Carol al II-lea, Palatul Monopolurilor de Stat, actualul sediul al Ministerului Economiei are o istorie care merită scoasă la „lumină”, conform articolului publicat în Rezistența Urbană

(http://rezistenta.net/2009/07/palatul-monopolurilor-de-stat.html).

Edificiul este amplasat pe Calea Victoriei, artera cea mai „la modă” din Bucureștii anului 1934, la intersecția cu Calea Griviței. Construcția a fost finalizată abia în anul 1941, la un an după plecarea definitivă a Regelui Carol al II-lea din țară. Finisajele clădirii au continuat însă, până în anul 1946.

 

În aceeași perioadă a anului 1934, atunci când au început primele lucrări de amenajare a zonei, Statul Român deținea monopolul la fabricarea și vinderea țigărilor și țigaretelor, sării de masă și alcoolului.

 

După doi ani, arhitectul Duiliu Marcu elaborează planurile Casei Autonome a Monopolurilor (CAM) care prevedeau ca fațada imobilului să ocupe un spațiu de 50 de metri lungime. Clădirea a mai câștigat spațiu până la 65 de metri în urma achiziționării unor terenuri vecine. Planurile arhitectului prevedeau ca imobilul să aibă forma literei U pentru a lăsa posibilitatea de închidere a curții interioare cu o eventuală aripă de Nord care a rămas nerealizată.

 

În construcția clădirii au fost folosite materiale de cea mai bună calitate, după standardele epocii. Astfel, pereții exteriori ai clădirii au fost placați cu travertin, iar o parte din fațada principală și stâlpii dintre ferestre au fost construiți din piatră de Dobrogea. Pereții interiori ai încăperii, cei ai scării de onoare și ai holurilor au fost placați cu travertin românesc. Peroanele și treptele exterioare au fost construite din marmură de Carrara. Holul public al clădirii putea fi utilizat ca sală de întruniri, dar și ca spațiu de expoziție a produselor Casei Autonome a Monopolurilor. De asemenea, în vestibulul de onoare era prevăzută construirea unui perete care ar fi trebuit să fie acoperit cu o frescă sau un mozaic, însă acest lucru nu s-a mai realizat.

 

Casa Autonomă a Monopolurilor includea sălile arhivei, birourile expediției și depozitele care se aflau la subsolul clădirii, la parter serviciile și birourile de contact cu publicul, iar la etaj birourile conducerii la care publicul nu avea acces. Birourile celorlalte servicii erau așezate de-a lungul coridoarelor, la celelalte etaje. Patru grupuri de ascensoare asigurau circulația verticală în cele mai bune condiții, iar la etajul IV se afla chiar și un bufet pentru funcționari, cu bucătărie, anexe și terase. La același etaj se afla și o terasă pentru sporturi. Până în anul 1989, Palatul Casei Autonome a Monopolurilor a găzduit și Comitetul de Stat al Planificării stabilit în perioada comunistă.

 

După anul 1990, în această clădire funcționează, sub diferitele sale denumiri, Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.

 

Astăzi, construcția poate fi recunoscută după cele două ceasuri dispuse pe laturile de Nord și de Sud ale „turnului” Palatului, simboluri care de altfel o reprezintă.